Este uşor absurd,am căzut,rău,şi nu ştiu cum să mă ridic.E o cameră goală,întunecată,rece,o fiinţă nebună,un chip trist,inundat de lacrimi.Multe gânduri,multe idei,multe păreri,care nu folosesc la nimic.Sunt aici,dar nu ştiu ce să fac cu ele.Gândesc,simt,plâng,mă zbat şi nu ştiu ce să fac.Ştiu că nu sunt cum vreţi,dar nu înţeleg unde am greşit,cu ce?Sunt doar eu,eu cu voi,dar rămân doar eu cu mine.Cu gândurile mele,cu chipul trist inundat de lacrimi,şi cu multe vise.Multe speranţe care,se duc uşor,departe.Vreau să alerg după ele,dar trebuie să mă lupt cu realitatea.Visele se duc uşor,iar eu rămân aici.Un scaun,o cameră rece şi întunecată,eu privind în gol,te caut,te caut şi nu te găsesc,oare exişti,sau eşti doar în imaginaţia mea?Ştiu,sunt nebună,am luat-o razna ,uşor,uşor,mă pierd,prin voi,prin mine,cu voi cu mine.
E noapte,frig,şi-acum mă foiesc prin pat...,,Bună dimineaţa,iubitule!''
Mereu,dar mereu,mă întreb de ce trebuie să se întample aşa.De ce dorul nu îmi dă pace şi gândurile mă inundă,ştiind foarte bine că nu ştiu să înot.Şi doare,al dracu` de tare când ştiu că nu sunt acolo lângă tine,cu tine,să te ştiu lângă mine.Şi timpul doare,trece aşa de greu,şi mă face să disper.
Mereu stau cu gândul la tine,mi-e dor de tine,mereu,în fiecare secundă.Eşti parte din mine,să nu uiţi niciodată asta.Ai fost,eşti şi vei fi parte din mine.Şi-aş da orice să fiu acum cu tine,să te sarut,să te iau în braţe şi să te privesc în ochi.Dar nu pot,şi asta mă distruge,încet,încet.
Sunt aici,dar cam absenta,scriu şi fac abstracţie de tot.E decor...
Te iubesc!
