Este ciudat,defapt eu sunt ciudată.Fară să-mi dau seama,sau poate sunt prea oarbă să văd ceea ce fac.Fără să vreau rănesc persoana pe care o iubesc enorm,cel mai mult.Şi încet,încet,devin rece,rece ca un cub de gheaţă,dar mi-e frică,şi nu ştiu cum să scap de asta.Sunt o proastă,mereu am spus asta.Dar,efectiv nu ştiu cum să acţionez.
Şi repet aceleaşi greşeli,căci a durut cândva când m-ai făcut să plâng.Nu mai ştiu cum să fiu eu.Încet,încet distrug tot ce am construit pâna acum,şi chiar mă doare.Nu vreau asta,dar câteodată mă pierd,într-un pustiu din care cu greu reusesc să ies.
Este aşa diferit,nu aş fi crezut că cineva poate face asta din mine,şi că fara tine ma simt goală,am nimic fără tine.Tu,eşti tot în viaţa mea,şi-mi pare rău,pentru tot.Pentru fiecare lacrimă pe care ai vărsat-o din cauza mea,pentru fiecare clipa de tristeţe pe care,fără să vreau ţi-am oferit-o şi multe altele.N-am vrut nici-o clipă să ajungem aici,să iasă aşa.Nu vreau să pierd controlul,nu vreau să fiu fără tine,tu mă completezi,tu mă faci să mă simt vie,să simt că viaţa chiar are un sens.Alături de tine chiar pot visa,şi-mi place,ador asta.Ador când împărtăşesc orice vis,orice banalitate cu tine,şi că ai încredere în mine aşa cum nu face nimeni.
Iubesc orice nebunie legată de tine,iubesc tot ce ţine de tine.Îubesc felul în care mă priveşti,iubesc când mă iei în braţe şi-aş sta acolo o veşnicie.Şi mi-e dor de tine,în fiecare minut,mereu,aş da orice să stau cu tine,mereu.
Îţi mulţumesc că încă eşti aici,şi că aşa cum sunt eu,tu mă iubeşti,şi arăţi asta mereu.Ştii că mereu a existat un obstacol care nu mă lasa să mă exprim,ţi-am promis că o să fie ca înainte,şi că o să fim fericiţi.Te iubesc,şi o să mă ţin de promisiune,nu vreau să te pierd.
Azi,vreau să mă ascund.Nu mai vreau să gândesc,să privesc,să ascult sau să mă consum pentru orice vorbă spusă aiurea.Aprinde-mi o ţigară şi inundă-mă cu fumul ei.Ameţeşte-mă şi fă-mă să mă pierd.
Vreau să plec,să nu mai ascult critici idioate,bătăi de joc şi altele.Dă-mi un zâmbet,o privire caldă şi fă-mă să mă pierd prin tine.Te rog,fă ca timpul să treacă repede,să-ţi văd chipul .
Ajută-mă să uit că m-ai rănit şi fă-mă să nu mai doară.Vreau să fiu la fel,capabilă să fac orice pentru tine.Şi mă lupt zilnic cu himera mea,care pe zi ce trece devine mai agresivă,rece,nepăsătoare,dar şi sensibilă,ea plânge.
Fabulez,într-o lume în care eu sunt ciudata.M-ai minţit.
E o tristeţe care îmi inundă corpul,mintea,sufletul,tot.Şi nu ştiu ce să fac.Poate că e oboseala sau alcoolul din mine ce nu mă lasă să gândesc.Am mintea blocată pe el...pe noi...şi lacrimi mi se preling încontinuu pe obraji,strcându-mi machiajul.Îmi pare rău,pentru tot,că exist,că spun lucruri care niciodată nu ar trebui să iasă din mine,că fac gesturi inutile,că uneori gândesc prea mult şi prea prost.
Urăsc nopţile cu lună clară şi stele pe cer...urăsc singurătatea din ele.Urăsc când aerul rece îmi atinge faţa şi nu mă lasă să merg mai departe....Mă urăsc pe mine.
Este o altă zi banală în care o stare inexplicabil de ciudată mă cuprinde, din nou.Mi-e dor şi vreau să fiu cu tine. Mi-e dor de îmbrăţişarea ta, de tot ce e legat de tine.
Aici mă simt în plus şi vreau linişte,mintea mă doare.Vreau liniştea de lângă tine,să vorbesc cu tine, să îţi aud vocea, să mă pierd în privirea ta,să mă pierd lângă tine.Deci vii , să ma iei de mana şi să stai cu mine?
