Uşor absurd?

Este uşor absurd,am căzut,rău,şi nu ştiu cum să mă ridic.E o cameră goală,întunecată,rece,o fiinţă nebună,un chip trist,inundat de lacrimi.Multe gânduri,multe idei,multe păreri,care nu folosesc la nimic.Sunt aici,dar nu ştiu ce să fac cu ele.Gândesc,simt,plâng,mă zbat şi nu ştiu ce să fac.Ştiu că nu sunt cum vreţi,dar nu înţeleg unde am greşit,cu ce?Sunt doar eu,eu cu voi,dar rămân doar eu cu mine.Cu gândurile mele,cu chipul trist inundat de lacrimi,şi cu multe vise.Multe speranţe care,se duc uşor,departe.Vreau să alerg după ele,dar trebuie să mă lupt cu realitatea.Visele se duc uşor,iar eu rămân aici.Un scaun,o cameră rece şi întunecată,eu privind în gol,te caut,te caut şi nu te găsesc,oare  exişti,sau eşti doar în imaginaţia mea?Ştiu,sunt nebună,am luat-o razna ,uşor,uşor,mă pierd,prin voi,prin mine,cu voi cu mine.
E noapte,frig,şi-acum mă foiesc prin pat...,,Bună dimineaţa,iubitule!''

În decor

Mereu,dar mereu,mă întreb de ce trebuie să se întample aşa.De ce dorul nu îmi dă pace şi gândurile mă inundă,ştiind foarte bine că nu ştiu să înot.Şi doare,al dracu` de tare când ştiu că nu sunt acolo lângă tine,cu tine,să te ştiu lângă mine.Şi timpul doare,trece aşa de greu,şi mă face să disper.
Mereu stau cu gândul la tine,mi-e dor de tine,mereu,în fiecare secundă.Eşti parte din mine,să nu uiţi niciodată asta.Ai fost,eşti şi vei fi parte din mine.Şi-aş da orice să fiu acum cu tine,să te sarut,să te iau în braţe şi să te privesc în ochi.Dar nu pot,şi asta mă distruge,încet,încet.
Sunt aici,dar cam absenta,scriu şi fac abstracţie de tot.E decor...
Te iubesc!

N-am vrut....

Este ciudat,defapt eu sunt ciudată.Fară să-mi dau seama,sau poate sunt prea oarbă să văd ceea ce fac.Fără să vreau rănesc persoana pe care o iubesc enorm,cel mai mult.Şi încet,încet,devin rece,rece ca un cub de gheaţă,dar mi-e frică,şi nu ştiu cum să scap de asta.Sunt o proastă,mereu am spus asta.Dar,efectiv nu ştiu cum să acţionez.
Şi repet aceleaşi greşeli,căci a durut cândva când m-ai făcut să plâng.Nu mai ştiu cum să fiu eu.Încet,încet distrug tot ce am construit pâna acum,şi chiar mă doare.Nu vreau asta,dar câteodată mă pierd,într-un pustiu din care cu greu reusesc să ies.
Este aşa diferit,nu aş fi crezut că cineva poate face asta din mine,şi că fara tine ma simt goală,am nimic fără tine.Tu,eşti tot în viaţa mea,şi-mi pare rău,pentru tot.Pentru fiecare lacrimă pe care ai vărsat-o din cauza mea,pentru fiecare clipa de tristeţe pe care,fără să vreau ţi-am oferit-o şi multe altele.N-am vrut nici-o clipă să ajungem aici,să iasă aşa.Nu vreau să pierd controlul,nu vreau să fiu fără tine,tu mă completezi,tu mă faci să mă simt vie,să simt că viaţa chiar are un sens.Alături de tine chiar pot visa,şi-mi place,ador asta.Ador când împărtăşesc orice vis,orice banalitate cu tine,şi că ai încredere în mine aşa cum nu face nimeni.
Iubesc orice nebunie legată de tine,iubesc tot ce ţine de tine.Îubesc felul în care mă priveşti,iubesc când mă iei în braţe şi-aş sta acolo o veşnicie.Şi mi-e dor de tine,în fiecare minut,mereu,aş da orice să stau cu tine,mereu.
Îţi mulţumesc că încă eşti aici,şi că aşa cum sunt eu,tu mă iubeşti,şi arăţi asta mereu.Ştii că mereu a existat un obstacol care nu mă lasa să mă exprim,ţi-am promis că o să fie ca înainte,şi că o să fim fericiţi.Te iubesc,şi o să mă ţin de promisiune,nu vreau să te pierd.

               

Şi ce naiba se întâmplă ?

Azi,vreau să mă ascund.Nu mai vreau să gândesc,să privesc,să ascult sau să mă consum pentru orice vorbă spusă aiurea.Aprinde-mi o ţigară şi inundă-mă cu fumul ei.Ameţeşte-mă şi fă-mă să mă pierd.
Vreau să plec,să nu mai ascult critici idioate,bătăi de joc şi altele.Dă-mi un zâmbet,o privire caldă şi fă-mă să mă pierd prin tine.Te rog,fă ca timpul să treacă repede,să-ţi văd chipul .
Ajută-mă să uit că m-ai rănit şi fă-mă să nu mai doară.Vreau să fiu la fel,capabilă să fac orice pentru tine.Şi mă lupt zilnic cu himera mea,care pe zi ce trece devine mai agresivă,rece,nepăsătoare,dar şi sensibilă,ea plânge.
Fabulez,într-o lume în care eu sunt ciudata.M-ai minţit.

O stare ciudata ma face sa spun asta....

E o tristeţe care îmi inundă corpul,mintea,sufletul,tot.Şi nu ştiu ce să fac.Poate că e oboseala sau alcoolul din mine ce nu mă lasă să gândesc.Am mintea blocată pe el...pe noi...şi lacrimi mi se preling încontinuu pe obraji,strcându-mi machiajul.Îmi pare rău,pentru tot,că exist,că spun lucruri care niciodată nu ar trebui să iasă din mine,că fac gesturi inutile,că uneori gândesc prea mult şi prea prost.
Urăsc nopţile cu lună clară şi stele pe cer...urăsc singurătatea din ele.Urăsc când aerul rece îmi atinge faţa şi nu mă lasă să merg mai departe....Mă urăsc pe mine.

Vii?

Este o altă zi banală în care o stare inexplicabil de ciudată mă cuprinde, din nou.Mi-e dor  şi vreau să fiu cu tine. Mi-e dor de îmbrăţişarea ta, de tot ce e legat de tine.
Aici mă simt în plus şi vreau linişte,mintea mă doare.Vreau liniştea de lângă tine,să vorbesc cu tine, să îţi aud vocea, să mă pierd în privirea ta,să mă pierd lângă tine.Deci vii , să ma iei de mana şi să stai cu mine?

De ce aşa?

               Ce fac ?Simt că o iau razna...totul s-a schimbat radical...şi am din ce în ce mai multă nevoie de ea...dar nu este aici...De ce Doamne ? Mă simt ca într-o lesă,vreau să fac lucrurile fără regrete,nu mai vreau să plang.Dar am rămas singură.Nu mai este nimeni,care să înţeleagă ce simt. ,,Ea'' nu mai este,a plecat,ne-am abandonat reciproc,îmi pare rău! 

                Şi ce mi-a mai rămas? O minte bolnavă,un suflet ce plange mereu....Jur că sunt momente în care,îmi doresc să nu mă fi născut.Aşa ar fi fost mult mai bine  sunt sigură.Şi ce fac ? Nu mai vreau să fiu ca într-o lesă vreau să fiu liberă şi înţeleasă,dar se pare că  nebuna din povestea asta sunt ,tot eu...Imi este dor,îmi este dor de îmbrăţişarea tatălui meu,dar nu are timp,de mine....

                Sunt o cretină pentru că scriu toate lucrurile astea aici,dar simt că explodez,n-am cui să spun.Şi mă simt rău,am atâtea întrebări,dar nu îmi răspunde nimeni.Pe zi ce trece mă conving că viaţa mea,este o porcărie....Doar ,,El'' este motivul  pentru care nu renunţ, ,,el''............pe ,,el'' il iubesc mult .Căci prietenii,uită încet încet de mine...!