Uşor absurd?

Este uşor absurd,am căzut,rău,şi nu ştiu cum să mă ridic.E o cameră goală,întunecată,rece,o fiinţă nebună,un chip trist,inundat de lacrimi.Multe gânduri,multe idei,multe păreri,care nu folosesc la nimic.Sunt aici,dar nu ştiu ce să fac cu ele.Gândesc,simt,plâng,mă zbat şi nu ştiu ce să fac.Ştiu că nu sunt cum vreţi,dar nu înţeleg unde am greşit,cu ce?Sunt doar eu,eu cu voi,dar rămân doar eu cu mine.Cu gândurile mele,cu chipul trist inundat de lacrimi,şi cu multe vise.Multe speranţe care,se duc uşor,departe.Vreau să alerg după ele,dar trebuie să mă lupt cu realitatea.Visele se duc uşor,iar eu rămân aici.Un scaun,o cameră rece şi întunecată,eu privind în gol,te caut,te caut şi nu te găsesc,oare  exişti,sau eşti doar în imaginaţia mea?Ştiu,sunt nebună,am luat-o razna ,uşor,uşor,mă pierd,prin voi,prin mine,cu voi cu mine.
E noapte,frig,şi-acum mă foiesc prin pat...,,Bună dimineaţa,iubitule!''