E o iubire ce vindecă,o iubire ce face bine.Şi îmi place,îmi place la nebunie.Îmi place că mă îndragostesc de ,,el''.Dar am momente în care îmi e frică.Încetul cu încetul, ,,el'' devine parte din mine,încep să-l plac,din ce în ce mai mult,să mă simt bine când stau în preajma lui.Mă face să uit lucrurile care cândva mi-au făcut rau...
Şi câteodata mă cuprinde o frică...O frică faţă de mine,faţă de ce simt eu.Cred că ,,el'' e prea bun pentru mine.Îmi e frică de mine ,sa nu îi fac rău lui.Dacă aş face asta...aş fi cea mai nemernică persoană.Nu mi-aş ierta asta niciodată.
Şi e dulce,e al naibii de dulce ceea ce simt acum,ce simt pentru ,,el''.Mereu mă face să uit,să uit de tot.Când sunt cu ,,el''....sunt în lumea mea.,,El'' e aşa cum am visat.M-a făcut să mă îndrăgostesc din nou.Si mereu mă gândesc la ,,el'',şi îmi e dor de ,,el'',şi atunci când pun capul pe pernă,tot la ,,el'' mă gandesc.
Şi simt că il iubesc...Dar îmi e frică...Îmi e frică,de mine, dar şi de ,,el'' .Îmi e frică să nu fie ,fals,să nu fie ca ceilalţii.Să nu dispară brusc...Lăsând urme...Dar totuşi...E o nouă speranţă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu