Tati,ţi-am zis vreodată cât de mult te iubesc?Dacă stau bine şi mă gandesc ,nu ţi-am spus niciodată ,,Te iubesc''.Poate că nu ţi-am zis pentru că,pur şi simplu,mă ascund,aşa am facut mereu.Dar,tati,te iubesc enorm.Eşti singura prezenţă masculină din viaţa mea pe care am iubit-o,o iubesc şi o voi iubi mereu.Nu te voi uita.
Zilnic îi mulţumesc Domnului ,pentru că eşti tatăl meu.Şi ştiu tata,nu sunt copilul pe care ţi l-ai dorit,nu sunt deloc cum ţi-ai dorit.Şi ce să fac tata?Nimeni nu mă acceptă aşa cum sunt iar ,,voi'' mereu îmi reproşaţi că nu sunt cum vreţi .Nu sunt tati,Nu sunt!
Şi am greşit tata,mereu greşesc faţa de tine.Nu vreau să fie aşa,chiar nu vreau,dar ce să fac?Ce sa fac dacă ,,voi'' nu aveţi încredere în mine?Îmi pare rău ca greşesc,dar totuşi,te iubesc,te iubesc mult.Tata,vreau să iţi mulţumesc pentru tot.Îţi mulţumesc pentru că nu ai renunţat la mine şi că mereu ai luptat pentru mine.Îţi mulţumesc că m-ai iubit pentru doi.Îţi mulţumesc că exişti,că eşti aici.Tata ştiai că eşti singura penrsoană pentru care traiesc?Eşti singurul care mă mai ţine pe lumea asta.Eşti tu...Şi ştiu că niciodata nu mă vei rani,nu mă vei părăsi.Acum pentru mine eşti doar ,,tu'' şi ,,el''.Ştiu că tu vei fi mereu, pe când ,,el'' va renunţa la un moment dat.Aşa a făcut şi ,,ea''.Îmi pare rău pentru tot,dar să ştii că orice ar fi ,te iubesc.Imi pare rău că semăn cu mama,că am caracterul ei,şi că pentru voi ,nu sunt cum aţi vrea.
Cat de draguuuu <3
RăspundețiȘtergere