Şi repet aceleaşi greşeli,căci a durut cândva când m-ai făcut să plâng.Nu mai ştiu cum să fiu eu.Încet,încet distrug tot ce am construit pâna acum,şi chiar mă doare.Nu vreau asta,dar câteodată mă pierd,într-un pustiu din care cu greu reusesc să ies.
Este aşa diferit,nu aş fi crezut că cineva poate face asta din mine,şi că fara tine ma simt goală,am nimic fără tine.Tu,eşti tot în viaţa mea,şi-mi pare rău,pentru tot.Pentru fiecare lacrimă pe care ai vărsat-o din cauza mea,pentru fiecare clipa de tristeţe pe care,fără să vreau ţi-am oferit-o şi multe altele.N-am vrut nici-o clipă să ajungem aici,să iasă aşa.Nu vreau să pierd controlul,nu vreau să fiu fără tine,tu mă completezi,tu mă faci să mă simt vie,să simt că viaţa chiar are un sens.Alături de tine chiar pot visa,şi-mi place,ador asta.Ador când împărtăşesc orice vis,orice banalitate cu tine,şi că ai încredere în mine aşa cum nu face nimeni.
Iubesc orice nebunie legată de tine,iubesc tot ce ţine de tine.Îubesc felul în care mă priveşti,iubesc când mă iei în braţe şi-aş sta acolo o veşnicie.Şi mi-e dor de tine,în fiecare minut,mereu,aş da orice să stau cu tine,mereu.
Îţi mulţumesc că încă eşti aici,şi că aşa cum sunt eu,tu mă iubeşti,şi arăţi asta mereu.Ştii că mereu a existat un obstacol care nu mă lasa să mă exprim,ţi-am promis că o să fie ca înainte,şi că o să fim fericiţi.Te iubesc,şi o să mă ţin de promisiune,nu vreau să te pierd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu