O stare ciudata ma face sa spun asta....

E o tristeţe care îmi inundă corpul,mintea,sufletul,tot.Şi nu ştiu ce să fac.Poate că e oboseala sau alcoolul din mine ce nu mă lasă să gândesc.Am mintea blocată pe el...pe noi...şi lacrimi mi se preling încontinuu pe obraji,strcându-mi machiajul.Îmi pare rău,pentru tot,că exist,că spun lucruri care niciodată nu ar trebui să iasă din mine,că fac gesturi inutile,că uneori gândesc prea mult şi prea prost.
Urăsc nopţile cu lună clară şi stele pe cer...urăsc singurătatea din ele.Urăsc când aerul rece îmi atinge faţa şi nu mă lasă să merg mai departe....Mă urăsc pe mine.