Şi sunt momente în care aş vrea să dispar,să mă ascund de toată lumea.Şi sunt o laşă,dar nimic nu mă mai ţine aici.Nimic...sau poate,,el''?Ştiu că dacă ar striga după ajutor,i-aş întinde prima mâna...pentru că aş face orice să-l ştiu bine.Şi mai mereu doar ,,ea'' mă înţelege,dar din păcate,o să o pierd...Şi mai contează ce simt?Ce vreau să fiu?Ce vreau să am?
Şi poate că ai meu au dreptate...şi eu nu mai sunt în toate minţile,şi am nevoie de un psiholog.Dar ce simt?Ce gândesc contează?Dar măcar a contat vreodată?Dacă ar fi contat... ,,ei'' ar fi fost alături de mine,nu m-ar fi făcut nebună...Şi ar fi înteles.,,Ei'' mereu mi-au spus să fiu tare,diplomată,falsă cu prietenii,să nu îmi pun încrederea în ei.Şi eu nu vreau să fiu aşa.Eu vreau să fiu ,,eu''.Şi cei care mă cunosc ştiu cum sunt ,,eu''.Vă rog,nu încercaţi să mă schimbaţi.Lăsaţi-mă să fiu ,,eu''.Şi da,dezamăgirile dor,al nabii de tare,dar ele fac parte din viaţă,şi ştiu că pot trece peste.Vreau să fiu stăpână peste sentimentele mele,doar eu le cunosc.
Şi par absurdă,pentru familia mea par absurdă,o fire slabă,de care toţi işi bat joc...Şi stiu,am fost,sunt,voi fi şi voi muri,UN SUFLET ABSURD...Şi câteodată mă întreb,singură,o să reuşesc?O să ating acel gram de fericire,de pace şi de iubire? Oare?
O să reușești.Știi că o să fie cineva lângă tine mereu să te ridice când ești la pământ.
RăspundețiȘtergere